Catedrala Sfântul Iosif este un monument istoric, lăcaș de cult care servește drept catedrală a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Catedrala a fost construită între anii 1875-1883, după planurile arhitecților Carol Benesch și Friedrich Schmidt din Viena.
Ca stil împrumută caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 metri lungime și 22 metri lățime și este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din București.
Catedrala a fost consacrată de arhiepiscopul Ignatius Paoli, la 15 februarie 1884. Au fost prezenți „toți preoții Arhidiecezei, toți seminariștii, întregul corp diplomatic acreditat la București, președintele Consiliului de Miniștri, președintele Senatului, primarul Capitalei și mulți alții.
Mihail Kogălniceanu a fost surprins și impresionat de măreția construcției, a declarat în același an, de la tribuna Parlamentului, că „este cel mai frumos edificiu religios care există în România”.
Hramul catedralei a fost ales în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Sărbătoarea hramului catedralei este ziua de 19 martie.
Ctitorul catedralei este episcopul Ignatius Paoli. Construcția a fost realizată la acea vreme din banii credincioșilor din București, dar și din donații provenite de la personalități consacrate. Lucrările au fost conduse până în anul 1880 de către călugărul Alfons Zegers, arhitect în formare.
El a fost chemat la București de la mănăstirea pasioniștilor din Dublin, de către episcopul Paoli. Începând cu anul 1880, lucrările în regie proprie au fost conduse de arhitectul român Carol Benesch.
Lipsa de fonduri și izbucnirea Războiului de Independență din 1877 au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883. În toamna târzie a acestui an construcția a fost încheiată.
Structura de rezistență a catedralei este pusă însă în pericol de construirea, începând cu finalul anilor 1990, la mai puțin de zece metri a unei clădiri de birouri, denumită Cathedral Plaza, a cărei construcție a fost declarată ilegală.
Altarul principal al Catedralei a fost executat la Roma, din marmură albă de Carrara, după planurile arhitecților Friedrich Schmidt și Carol Benesch, și apoi montat la București de specialistul Niccolo Orassi. Tâmplăria tavanului aparent a fost executată la Brașov.